Articulatia pumnului

articulatia pumnului

Durerea in articulatia pumnului

Generalităţi — definiţie, clasificare, date epidemiologice II. Etiopatogenie — cauze, mecanisme, anatomie patologică III. Criterii de susţinere a diagnosticului: a. Investigaţii paraclinice — ex. Evoluţie şi prognostic V. Tratament: 1. Mâna omului a constituit obiectivul a numeroase studii de paleontologie, antropologie şi embriologie.

Semenle si simptmele afectiunii articulatiei pumnului variaza in functie de tipul durerii.

Aceste lucrări subliniază în general un paradox: dacă din punct de vedere morfologic mâna păstrează vestigii anatomice ances-trale fiind derivată fără transformări prea mari articulatia pumnului timp primitiv în filoge-nia speciilor în schimb din punct de vedere funcţional mâna este apogeul pro-ceselor de evoluţie orientată către prehensiune delicată şi de forţă cât şi către o percepţie articulatia pumnului fină.

Importanţa senzorială şi motorie, a mâinilor pentru viaţa socială şi profesională a omului este considerabilă.

Progresele mecanizării şi automatizării au dus la reducerea meseriilor manua-le şi artizanale fără a scădea importanţa funcţională considerabilă a mâinilor. Mâna reprezintă cel mai complicat segment de membru din organism.

Atât sructutra, cât şi funcţia sa sunt adaptate complexităţii activităţii umane. Mâna nu este doar organul prehensiunii pentru prizele globale sau pentru cele de mare fineţe şi ale celei mai importante sensibilităţi discriminative, ci este, în acelaşi timp, organul sensibilităţi umane, a expresivităţii a profesionali-tăţii celei mai elaborate.

În fond tot restul membrului superior, umăr, braţ, antebraţ, pumn nu articulatia pumnului decât rolul de a pune mâna în poziţia cea mai favorabilă pentru o acţiune determinantă.

Tipurile lezionale ale microtraumatismelor mâinii sunt cele obişnuite: plăgi, contuzii, luxaţii, entorse şi fracturi care pot interesa toate structurile anatomice: pielea, ligamentele, muşchii, tendoanele, articulaţiile, oasele, vasele şi nervii.

Diagnosticarea

Mâna mai prezintă o serie de sindroame, boli disfuncţionale, în a căror etio-patogenie, microtraumatismul joacă un rol determinant. Traumatismul pumnului şi a mâinii propriu-zise este un ansamblu al tulburărilor de ordin local şi general produse prin acţiunea unui agent voluntar a cărui forţă depăşeşte rezistenţa ţesuturilor asupra cărora acţionează, producând printre altele: entorse, fracturi, luxaţii.

Fractura — prin fractură se înţelege o întrerupere totală sau parţială a continuităţii unui os, apărută în urma uni traumatism. Fractura nu este numai un simplu accident traumatic cu repercursiune locală, ci un proces patologic complex, care angajează intreg articulatia pumnului. Fractura este de şi o boală generală dereglări posttraumatice generaledeclanşată mai ales prin intermediul sistemului nervos.

În mod clasic fracturile se împart în: Fracturi închise segmentele sunt acoperite integral de piele 2 Metode de recuperare medicală BFT în mâna şi articulaţia pumnului posttraumatic Fracturi deschise tegumentul şi straturile de sub el au fost lezate fie de agentul vulnerant,fie de fragmentele osoase — dinăuntru in afară — articulatia pumnului osul ajunge în contact cu exteriorul.

Articulațiile doare glezna directe sunt cele produse când agentul traumatic fracturează osul chiar la nivelul de aplicare a şocului violent.

cari dureri articulare

Sunt mai frecvent întâlnite la oasele neacoperite de muşchi: claviculă, tibie. Fracturile indirecte sunt cele în care traiectul de fractură se află la distanţă faţă de punctul de aplicare a traumatismului şi se produc prin: flexie, răsuciri, tracţiuni, presiuni etc.

Bine ați venit la Scribd!

Entorsa - forma minora a traumatismelor articulare, în care nu se pierde contactul permanent între suprafetele articulare si consta din întinderea sau ruptura unuia sau mai multor ligamente ale unei articulatii. Luxatia - este leziunea care consta din pierderea contactului normal dintre suprafeţele articulare ale oaselor care formează o articulaţie deplasarea capetelor osoase ale unei articulaţii.

articulația umflată pe tratamentul încheieturilor

După modul de producere luxaţiile pot fi: Complete — când cele două suprafeţe articulare nu mai au nici un contact între ele. Incomplete — când mai există un oarecare contact.

artroza articulației falangeale a piciorului

Anatomie patologică. În fracturi bolnavul articulatia pumnului dureri vii într-un punct fix, impotenţă funcţională, prezintă deformarea şi scurtarea segmentului respectiv, echimoze locale, imobilitate anormală a unui segment iar la palpări şi imobilizări se percep erepitaţi osoase şi întreruperea reliefului osos.

La entorsele pumnului - mişcările sunt forţate de hiperextensie, mâna fiind mişcată în abducţie poate avea loc o diastază articulaţiei radio-cubitale, singulară sau asociată altor leziuni osteo-articulare. În entorsele degetelor — găsim entorsele metacarpo-falangiene, care se produc printr-o mişcare forţată de hiperextensiune când ligamentul anterior se smulge de pe faţa falangei sau de răsucire cu înclinare laterală a degetului când ligamentul lateral metacarpo- sesamoidian extern când este vorba de police se rupe.

Entorsele metacarpofalangiene nu sunt mai puţin frecvente decât cele meta- carposesamoidiene. Prin acelaşi mecanism de extensie sau torsiune şi înclinare laterală ligamentele laterale se pot rupe asociindu-se uneori cu mici smulgeri osoase. Adesea entorsa este conseţinţa unei luxaţii reduse spontan îndată după traumatism.

artroza tratamentului simptomelor gleznei

Luxaţiile întâlnite mai rar, dislocarea captelor osoase fie intracapsular, când capsula fibroasă nu se rupe, şi este articulatia pumnului întinsă şi desprinsă împreună cu periosul. Luxaţia se poate însoţii de degradări tisulare severe cu sechele importante, mai puţin în luxaţiile încomplete, unde capsula se rupe, ligamentele sunt rupte sau smulse, determinând luxaţii neregulate sau atipice.

Generalitati

Muşchii sunt întinşi dilaceraţi uneori cu tendon smuls, cartilajul şi osul subcondral articulatia pumnului adesea fisurări, articulatia pumnului, striviri parcelare. Toate aceste degradări determină: hematoame periarticulare ce se pot organiza şi calcifica, hemartroze care alături de cicatrizarea fibroasă a capsulei şi de retractura ligamentelor fibrozate vor limita mult mobilitatea articulară, scleroze şi atrofii musculare sau chiar rupturi de tratăm articulația genunchiului toate acestea ridică probleme de recuperare deosebită.

Luxaţia recidivantă trebuie considerată o sechelă a unei luxaţii mai vechi apărând mai ales la articulaţii laxe umăr, femuro-patelarădin cauza unei distensi sau rupturi vechi a aparatului capsulo-ligamentar sau a unei fracturi parcelare ale rebordurilor sau marginilor articulare.

Dintre oasele antebraului, doar radiusul particip la articulaie, extremitatea inferioar a ulnei fiind separat de oasele carpiene corespunztoare prin discul articular. Faa articular carpian a radiusului Are form triunghiular cu baza medial, este concav, neted i prezint creasta lunatonavicular, cu direcie anteroposterioar, care o mparte n dou suprafee: lateral, triunghiular cu baza medial, concav transversal i anteroposterior, care se articuleaz cu osul scafoid.

Cele mai frecvente luxaţii sunt: luxaţiile umărului, cotului, degetului mare, ale articulaţiilor mai mobili şi mai active. Sunt imobilizări cu atele pe faţa dorsală pe o durată de trei săptămâni, timp în care se mişcă mereu degetele. Imediat după suspendarea imobilizării se începe mobilizările active. Șoldul doare dimineața colului şi capului de stal metacarpian pot da uneori dacă apar deplasăriredori în articulaţiile metacarpofalangelor.

Poziţia de imobilizare este cu pumnul în dorsiflexie, iar durata de imobilizare este de săptămâni cu începerea imediată a mobilizării. Luxaţiile articulaţiilor mâinii se imobilizează deasemenea 3 săptămâni. Orice amânare a începerii recuperării va determina pierderi inevitabile de articulatia pumnului şi va necesita o asistenţă recuperatorie complexă ca şi în cazul fracturilor complicate.

În general poziţionarea greşită a fracturii, prelungirea duratei imobilizării, lipsa de mişcare a articulaţiei libere în timpul imobilizării şi imobilizarea mai multor degete, sunt cele mai multe cazuri care duc în final la mâna rigidă. Interesarea capetelor articulare ale interfalangienelor cu lezarea consecutivă a capsulei articulare duce în marea parte a cazurilor la redorea articulară ce nu va putea fi redusă complet.

Ca sechelă a acestor fracturi apare artrita traumatică. Redoarea articula-ră consecutivă artritei traumatice se reduce prin exerciţii active şi articulatia pumnului intraarticulare cu corticoid de 2 ori pe săptămână.

Este o fractură a metacarpului distal cu dislocare carpometacarpiană. După reducere se imobilizează policele în uşoară abducţie, apoi este flectat uşor. Reprezintă cea articulatia pumnului frecventă fractură a oaselor corpului.

Ea poate interesa mobilitatea pumnului, nu atât prin afectarea osului, cât prin lezarea capsului şi ligamentului. Uneori fractura se complică cu necroza aseptică a scafoidului. Durerea şi scăderea forţei musculare sunt elemente principale care determină articulatia pumnului funcţională. Este fractura capului distal al radiusului cu deplasarea posteroexterioară a fragmentu-lui distal. Aparatul gipsat se pune cât mai strâns dar cu evitarea apariţiei edemului de stazăpentru a articulatia pumnului contracţia.

Recuperarea trebuie făcută imediat, pentru că există pericolul algonerodistrofiei. Pot fi rupturi parţiale sau secţionări complete, pot interesa doar tendonul sau ruptura se face la zona de inserţie pe os, cu smulgeri de fragment osos. Evident că aceste leziuni interesează, în primul rând chirurgul, care va rezolva chirurgical sutură, grefă sau ortetic în funcţie de situaţie, leziunea respectivă. Atitudinea terapeutică este diferită, în funcţie de sediul lezional.

Lezarea tendoanelor flexorilor în zona pumnului. Căderile în geam, pe pietre ascuţite, pe bucăţi de tablă sau prin tăieturi de cuţit, lezează tendoanele flexorilor superficiali şi, de mai multe ori, şi tendoanele flexorilor profunzi. În această zonă sunt lezaţi frecvent nervii median şi cubital.

unguente și geluri pentru osteocondroza cervicală

Numai rareori se observă o leziune de nervi în aceste condiţii fără interesare de tendoane. Inversul situaţiei nu mai este însă valabil.

amelioratorii inflamațiilor articulare

Lezarea articulatia pumnului flexorilor în palmă. Apare în aceleaşi condiţii ca şi leziunile din zona pumnului. Sunt ceva mai frecvente la muncitorii care lucrează cu obiecte tăioase sau în cazul unor explozii.

Sutura tendoanelor se impune. În cazurile complicate, se aplică acelaşi program ca la leziunile tendinoase complicate din zona pumnului.

Anatomia Mainii

Leziunile tendoanelor din zonele palmară distală şi a degetelor proximal zona tecilor. În această zonă cunoscută, sutura tendoanelor are de cele mai multe ori un prognostic nefavorabil pentru funcţia mâinii. Sutura tendoanelor, în teaca lor strâmtă, determină imediat după intervenţia tumefieri de tendon cu necroză ischemică consecuti-vă.

Nu se indică deci suturi precoce, ci plastii grefoane de tendon fie fie precoce, fie tardive, după câteva săptămâni. Lezarea tendoanelor în zona distală a degetelor.

Informațiiimportante